|
|
Stiri : Anul II / Nr. 03 / MARTIE 2005
Concediu. Încă unul - Robert Turcescu
Am fost două săptămâni în concediu. "Du-te, încarcă-ti bateriile, vacantă plăcută!", mi-au spus, la plecare, mai toti prietenii, zâmbind larg, dar trist. Cunosc aceste zîmbete, au în ele o urmă de invidie si mă bântuie de ani de zile superstitia că, dacă mi se întâmplă ceva rău în vacantă, atunci, cu sigurantă, zâmbetele pomenite mai sus au o mare parte din vină. N-am pătit nimic, dar...
Mi-e somn. Un concediu bun e pentru mine un concediu în care pot să dorm mult. Numai că mi se întâmplă ca în fata tăvii cu baclavale făcute de mama: nu mă mai pot opri. La baclavale, de ce mănânc, de-aia as mai mânca, iar la somn, de ce dorm, de-aia as mai dormi. E un fenomen bizar, pentru că somnul din concediu atrage după sine, pe lângă vocile surprinse ale unor interlocutori incapabili sa înteleagă că te-au trezit din somn sunând la telefon în jurul amiezii, si alte ciudătenii. Asa că...
Mi-e foame. Nimic neobisnuit la prima vedere, a lua masa e un obicei normal, banal, doar că, în concediu, se întîmplă, din cauza somnului prelungit, să iau masa la cele mai neobisnuite ore. Când te trezesti la amiază, mănânci de prânz seara si iei cina după miezul noptii. În consecintă, micul dejun apare pe la patru dimineata, când te trezesti ros de foame, cotrobăind prin frigider la ora la care încep să circule tramvaiele. Asa că...
Mă îngras. Concediul e similar cu ideea de răsfăt, or, nu există răsfăt fără prăjituri, ciocolată si bomboane. Paradoxal, desi nu sunt un împătimit al dulciurilor, nu stiu ce naiba se întâmplă, dar, în concediu, bag zahăr în mine cât pentru tot anul! E un soi de sinucidere lentă care durează, după caz si carnet de muncă, între două si trei săptămâni. Știu că-mi fac rău, văd că încep să nu mă mai cuprindă pantalonii, dar nu renunt nici bătut la ridicarea nivelului de glucide din sânge. Asa că...
Mă îmbolnăvesc. După un concediu bun, urmează o perioadă rea. Analizele arată îngrijorător: colesterol mărit, glicemie crescută, kilograme în plus, imunitate scăzută. De la sedentarism încep durerile de spate, iar în lipsa obligatiilor contractuale apar durerile în cot. Asa că...
Mi-e lene. În aproape fiecare concediu îmi propun să rezolv o multime de lucruri pe care le simt restante. Vreau să mă si relaxez, vreau să si redecorez. Îmi propun să citesc si să mă văd cu prietenii. Mă mint că arunc telecomanda pe geam si că mă duc la cinematograf. De fapt, stau ore întregi în pijamale, trântit pe sofa, cu ochii în televizor, încercând să renunt la cafea. Asa că...
Mă doare capul. Dacă nu beau cafea, umblu hăbăuc toată ziua si, cu toate astea, în concediu, ascund ibricul în fundul dulapului din bucătărie. Stau o zi, două, trei, fără. În a patra, beau o cească dimineata si încă patru până la prânz. Asa că...
Mă agit. Mi-aduc aminte de toate planurile făcute înainte de concediu si dau iama în dulapuri si-n bibliotecă. Sterg praful, arunc hârtii si prostii. Când termin e trecut de miezul noptii si bat vecinii în teavă. Asa că...
Mă enervez. Blestem din nou numele celui care a avut ideea de a construi primul bloc de locuinte si-mi fac planuri de evadare. Mă hotărăsc să plec din Bucuresti. Asa că...
Mă enervez din nou. Orice plecare presupune bagaje si telefoane. Multe telefoane. Toti prietenii, fratii si, evident, părintii trebuie să stie că pleci. Și, mai ales, unde pleci. Iar pe prieteni îi simti zâmbind larg, dar trist. Asa că...
Mă abtin.
« Înapoi
Cititi toate articolele din acest număr »
|